Pe calea spre aur

Pe un drum presărat cu succese, antrenorul a pregătit sportivi de toate nivelurile, de la începători până la juniorii echipei naţionale a României.Pasiunea lui Petru Brînduşe pentru handbal îşi are rădăcina în oraşul natal Sebeş, unde acest sport era considerat „rege“.

Din copilărie a practicat mai multe sporturi, dar niciunul nu a avut asupra sa o influenţă mai mare ca handbalul, pe care „îl iubeşte“. Primii paşi i-au fost îndrumaţi de profesorul de sport din şcoala generală, însă cel care l-a format şi orientat spre performanţă a fost cel din liceu, Florin Fleşeriu. În 1973, Petru Brînduşe, ca jucător la „Ştiinţa Liceul“ Sebeş, a reuşit prima performanţă, aceea de a fi campion al României la Juniori, în cadrul turnelui final de la Bistriţa.

Plecat din localitatea natală, el a ajuns pe plaiuri bucovinene pentru a juca la echipa CSU Suceava. Pasiunea pentru sport a insuflat-o elevilor mai întâi ca profesor de educaţie fizică şi sport la Şcoala Generală Moara, apoi ca antrenor de fotbal la CS Şcolar Suceava, iar din 1993 ca antrenor de handbal la LPS. Rezultatele unei bune pregătiri şi a anilor de experienţă în handbal nu au întârziat să apară.

Aur peste aur

Astfel, în 1995, Petru Brînduşe, prin echipa de juniori III LPS, a reuşit să spargă gheaţa şi a cucerit bronzul în turneul final de la Râmnicu Vâlcea. Patru ani mai târziu, în 1999, perseverenţa lui Petru Brînduşe s-a numărat în medalii de aur, atât la Campionatul Naţional de Juniori III, cât şi la cel al Şcolilor Generale.

„Acel an a fost unul prolific deoarece toate echipele participante din cadrul LPS au ajuns în turneele finale, de unde s-au întors cu medalii. În plus, Juniorii II au luat argintul, iar juniorii I au cucerit bronzul“, a detaliat profesorul. În 2000 continuă tradiţia medaliilor şi la Timişoara, de unde juniorii III s-au întors cu locul III, iar în cadrul competiţiei rezervată şcolilor generale de la Suceava elevii lui au recucerit medalia de aur. Cu aceeaşi echipă, Petru Brînduşe, un an mai târziu, n-a mai reuşit să ajungă la medalia de aur, împiedicat de echipa gazdă, Timişoara. Aşa că s-a mulţumit cu medalia de bronz şi cu speranţa că-şi va lua revanşa anul următor.

„Opriţi măcelul!“

„În 2002, acumulând experienţă, dar şi învăţând din greşeli, am câştigat. «Opriţi măcelul!», se striga din tribună. Minutul 50 a pus capăt meciului. 27-13 pentru Suceava“, a povestit antrenorul. Profesorul nu are de gând să renunţe la lupta sa. „Cei care iubesc acest sport au misiunea de a continua“, a spus în final antrenorul Petru Brînduşe.

Intrebări şi răspunsuri

Ce reprezintă handbalul pentru dumneavoastră?
E muncă până la durere, e sacrificiu, e renunţare la multe din cele ce-ţi oferă copilăria şi adolescenţa. E muncă, sârguinţă şi seriozitate, iniţiativă şi exigenţă. E iarăşi muncă, pentru că nu se cunosc cuvintele lene, indiferenţă, nepăsare.

Ce neajunsuri sunt în sportul sucevean?
Deşi Suceava oferă suficiente modele demne de urmat în ceea ce priveşte performanţa sportivă, mulţi tineri resping varianta „sport“, având alte procupări care necesită un efort fizic minim sau deloc. Dacă adăugăm şi reducerea drastică a fondurilor pentru susţinerea activităţii sportive avem imaginea clară a ceea ce se întâmplă în domeniu.

Ce-i place
Pe lângă handbal, profesorul iubeşte frumosul şi, în timpul liber, practică arta sculpturii. De asemenea, lui Petru Brînduşe îi place lectura, motiv pentru care a şi scris cartea „Povestea handbalului sucevean“.

Ce nu-i place
Deşi este înconjurat zilnic de agitaţia urbană şi de zgomotul paşilor pe terenul de handbal, profesorul sucevean preferă liniştea, solitudinea şi respinge ipocrizia, falsitatea şi manelele. (Sursa: Adevarul)