La plimbare cu Laporta

Cel mai puternic preşedinte al unui club de fotbal în ultimii 10 ani, Joan Laporta, a ajuns în Suceava. Serios! Fostul boss al Barcelonei, probabil şi următorul, a venit vineri de la Iaşi, iar sâmbătă dimineaţa va pleca spre Bucureşti. Cine nu ştie despre cine este vorba, să citească pe Wikipedia sau să vadă filmul de mai jos!

Îl invitase în România şi Hagi şi Popescu, dar i-a amânat. Ultimul, săracul, n-a mai apucat să-l vadă pe Otopeni. De 1 mai, Laporta a luat-o spre Moldova. Bucureşti – Iaşi – Suceviţa. O fi pe urmele lui Udrea? Sau o fi vrut să se revanşeze în faţa lui Flutur că nu l-a lăsat pe Messi la „Paşte în Bucovina”?! Dar Flutur nu se regăseşte în suita catalanului. Nici Nechifor cu Sinescu. E mai bine, Señor Laporta îşi poate vedea liniştit de vacanţă.

Coboară din maşină, este scund – Made in La Masia. 🙂 În faţa Mănăstirii Suceviţa este agitaţie: autocare, microbuze şi multe maşini. Aşa, ca de 2 mai. Sosirea fostului preşedinte al Barcelonei trece neobservată. Atragem atenţia eu, cu aparatul foto, şi colegul, cu camera. Un cocalar dâmboviţean nu pare impresionat: „Cine? Fostul preşedinte al Barcelonei? Şi ce dacă!?”. Buuun. Joan Laporta se plimbă prin curtea mănăstirii, îşi face câteva fotografii, nu selfie-uri. Lânga el stă tot timpul Carles Puigdemont – primar al Gironei şi mare barosan. Cică ar avea mai multă influenţă decât Laporta în Catalonia! Ziarist de profesie, Carles a ajuns prima dată în România în 1998 şi de atunci tot revine. Îl credem pentru că vorbeşte bine româna. O maică ţâfnoasă începe să prezinte mănăstirea Movileştilor. Scara Raiului, spiritualitate, păcătoşi, drepţi, heruvimi. Sunt chestii mişto dar, să fim serioşi, domnii trăiesc lângă Sagrada Familia. Se intră în mănăstire. În prima cameră este şantier, urmează camera mormintelor şi punctul culminant: Icoana făcătoare de minuni. Laporta zăboveşte vreo 30 de secunde în faţa ei şi se roagă. „Este secret. Când te rogi este bine să ceri lucruri bune pentru ceilalţi.” Şmecher, ha?!

După jumătate de oră, oaspeţii noştri ies din curtea mănăstirii. Se întorc înapoi, au uitat de suveniruri. Joan Laporta îşi alege o cruce malteză de lemn şi atât. Ceilalţi iau cruciuliţe, icoane, albume cu mănăstirea, în engleză şi spaniolă, şi sticluţe cu mir. Până la urmă, domnul în costum şi cu ochelari de soare este recunoscut. „Don Laporta, una fotografia por favor!”, strigă doi tineri vizibil emoţionaţi. I-o fi târât gagicile la mănăstire şi nu se aşteptau să dea aici peste creatorul marii Barcelone. E ca în reclama de la Heineken.

Joan Laporta şi compania se îndreaptă spre Hotelul „Sofia”. Va fi cazat în apartamentul prezidenţial, la fel ca Băsescu. Patronul, Bogdan Semenov, îşi aşteaptă musafirii cu muzică şi produse tradiţionale. Nu lipseşte viţelul la proţap şi, credem noi, nici pălinca. Sunt şi colegii de la TVR. În faţa stabilimentului îl invităm pe domnul Joan Laporta la un scurt interviu.

– Domnule Laporta, o vizita scurtă.
– Sunt cu prietenii mei într-o vizită privată. O vizită scurtă, dar intensă şi foarte interesantă. Am văzut Mănăstirea Suceviţa, un loc cu multă spiritualitate. Sunt pentru prima dată în România, dar mă simt deja un pic român.

– Suceviţa nu este chiar Sagrada Familia…
– Da, dar mănăstirea de aici este terminată, iar Sagrada Familia nu, şi se estimează ca nici nu va fi vreodată terminată. Suceviţa este un templu al lui Dumnezeu. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost liniştea. Poţi să te bucuri de liniştea locului şi poţi chiar să asculţi liniştea. Este foarte plăcut.

– Vă surprinde că aţi fost recunoscut aici, la 3.000 de kilometri distanţă de Spania?
– Barca este un club de nivel mondial şi are fani şi aici. Mă bucur că mă recunosc şi îmi place să stau de vorbă cu ei.

– Mâine este meci de Liga a 2-a la Suceava. Aţi putea ajunge pe acolo?
– Mâine o sa mă uit doar la Barca – Getafe, la televizor. Acest campionat este greu, dar mai avem şanse şi vom lupta până la sfârşit.

– Cine va câştiga Champions League în acest an?
– Nu stiu, vom vedea. Din păcate noi nu suntem acolo, dar cele două echipe merită să joace finala. Cred că va fi un meci strâns.

– Mergeţi la Lisabona?
– Nu stiu. Am prieteni la FIFA şi în Lisabona care m-au invitat, dar atunci mă aşteptam ca Barca să ajungă în finală. Am bilete rezervate şi mă voi hotărî până la meci dacă voi merge.

Deşi nu pare grăbit, încheiem interviul. Aşa întrebări, aşa răspunsuri. Până la urmă, ce să mai spună?! A zis deja că ia jucători români la Barca dacă este reales preşedinte şi că şi-l aminteşte pe Duckadam. Îi lăsăm pe alţii să îl întrebe despre Mutu. Noi ne întoarcem pe „Areni”.