UPDATE Intersecţii sportive. Cu Ştefana Bălineanu.
|
Bun gasit! Iata ca au trecut sarbatorile. Cu totii fericiti, cu bateriile reincarcate, revenim la munca, scoala sau… inca mai zabovim pe GazetaSV.ro in cautarea stirilor de ultima ora despre sportivii nostri. Cu noi forte si urari de bine pentru voi, voi continua sa intervievez persoane care au realizat multe lucruri frumoase in ceea ce tine de sport. |
 Stefana la cei 18 ani ai sai, la prima vedere e o domnisoara placuta si firava. Mare mi-a fost mirarea cand mi-a spus ca practica Qwan Ki Do, “adica un fel de arte martiale…”, mi-a explicat ea.
Cristina: E un sport cam baietos… Spune-mi te rog, ce te-a atras spre el si de fapt cum ai ajuns sa-l practici? Stefana: Am facut mai multe sporturi. Inot, dansuri, chiar timp de trei ani am practicat si volei, insa lipsea acel ceva… pe care l-am gasit in Qwan Ki Do. Fratele meu e cel care mi-a trezit interesul pentru acest sport. C: Totusi e destul de dificil, nu? S: Sigur, primii doi ani se pune accentul pe tehnica mai mult si… e destul de plictisitor, insa tot ceea ce e mai frumos incepe dupa centura neagra. C: Ce iti place cel mai mult la Qwan Ki Do? S: E un sport care antreneaza nu doar corpul, ci si mintea… asta cred ca m-a facut sa continuu. C: Mi-ai zis ca ai un frate mai mare, cum te impaci cu el? S: Acum bine, insa cand eram mai mici, ma batea tot timpul. C: Te razbunai in vreun fel? S: Nu prea aveam sanse sa-l bat, insa cred ca el a fost prima persoana pe care am injurat-o. C: Cum a fost anul care a trecut pentru tine? S: Unul foarte bun! Am fost dubla campioana europeana, si asta la doar 18 ani! C: Intr-adevar e o performanta. Povesteste-mi te rog mai multe despre asta. S: Pai… In aprilie am participat la Campionatul European de Copii Intercluburi, la care am fost medaliata cu aur la tehnica si tot locul intai, l-am luat in septembrie la Campionatul European de Seniori. A fost ceva foarte frumos! C: Te-a ajutat acest sport si in viata de zi cu zi? S: Cred ca m-a facut sa-mi inving emotiile… C: Parintii te sustin in ceea ce faci? Mama ta nu ar vrea sa faci si tu ce fac fetele… dansuri poate? S: Parintii mei ma sustin mereu in ceea ce fac, mai ales mama. Pentru ea e important ca ceea ce fac sa-mi placa, iar tata…, tata e mandru ca are asa o fata! |
 C: Ce hobby-uri ai?
S: Cand eram mica imi placea la nebunie fotbalul, acum insa merg la bowling. Ultima data am fost cu tata si fratele meu. Si a mers si cu noi! Eu am preferat sa stau cuminte si am lasat-o pe Stefana sa joace cu colegul meu, care… a pierdut! E…, dar nu-i nimic, asa e Mishule prima data… Dupa asta am invitat-o la un suc, unde am mai palavragit asa, ca intre fete. Am aflat astfel ca ii place sa gateasca si ca pe langa omlete si restul, cel mai bine ii iese puiul. Nu-i gateste iubitului, insa i-a facut el ei clatite!!! WOW!!! Trebuie sa incep si eu sa fac Qwan Ki Do, poate imi gateste si mie iubitul ca am ramas doar cu promisiunea… Sa ne intoarcem la Stefana… care ne-a mai dezvaluit ca in timpul liber merge la cumparaturi cu mama ori prietenele. Mai nou, in ultimul timp priveste impreuna cu fratele ei filme horror. Adora animalele si isi aminteste cu mare regret de un caine lup pe care l-a avut in copilarie si care a fugit de acasa. |
 C: Mai tii minte care a fost prima ta medalie?
S: Da, a fost una de bronz. Eram in clasa a 9-a, adica in anul 2005. C: Ce ai facut cu primii bani castigati? S: Nimic. Sunt pe card, iau bani de la tata pentru cumparaturi. C: Ce-ti propui pentru viitor? S: Ma pregatesc de Bac si e cam dificil, asta din cauza ca proba orala la romana din februarie coincide cu examenul meu pentru centura neagra, insa ma descurc eu cumva. Si… ma pregatesc de admitere. Vreau sa fac facultatea de Drept din Bucuresti. C: Asta ar insemna sa te lasi de Qwan Ki Do? S: Sigur ca nu! Schimb doar orasul, nu si modul de viata, pentru ca Qwan Ki Do e un mod de viata! C: Ce e cel mai important pentru un sportiv de performanta? S: Sa nu uite de unde a plecat! Intr-adevar, acest lucru e valabil pentru noi toti. In goana cotidiana dupa lucruri ce la prima vedere ne sunt necesare, uitam cu desavarsire de lucrurile ce au cu adevarat valoare, uitam de unde am plecat si cine ne-a format ca personalitate. Ar fi bine sa ne oprim si sa ne stabilim prioritatile, iar eu, pana saptamana viitoare va zic pe curand! |
