Quod erat demonstrandum.

Eforturile pe care le-au prespus funcţiile de decan, director tehnic şi selecţioner au însemnat prea mult chiar şi pentru Petru Ghervan. Obligat să dea radament maxim pe trei fronturi, managerul Universităţii a cedat fizic după ultimele două înfrângeri ale “studenţilor”.

“Dupa meciul cu Stiinta Bacau m-am simtit rau si a trebuit sa ma indrept spre serviciul de urgenta al spitalului din Roman unde am beneficiat de niste investigatii cardio-circulatorii. Am primit de acolo recomandarea de a nu face eforturi fizice sustinute si de a evita factorii de stres. In acest moment sunt internat in regim ambulatoriu la spitalul din Suceava”, a anuntat Petru Ghervan.

In aceste conditii, tehnicianul sucevean nu a avut de ales si a renuntat la cea mai importanta functie din cariera sa, cea de selectioner al Romaniei.

“Practic, in momentul acesta sunt in imposibilitatea de a mai practica profesia de antrenor. Vom vedea daca este o chestiune pasagera. Am transmis factorilor din federatie situatia in care ma aflu si din pacate termenul este foarte scurt pana la reunirea lotului. Sper ca lotul national sa nu fie prejudiciat in acest sens. Pentru echipa Nationala se gasesc si sunt sigur ca vor fi solutii. Eu nu vrea sa dau nume pentru ca nu este de competenta mea. Oricum, este un post ravnit, este un post onorant in primul rand. Sigur sunt persoane interesate sa ocupe aceasta functie si sa duca Romania acolo unde ii este locul”, a mai spus tehnicianul sucevean.

Petru Ghervan nu mai are insa nimic de demonstrat. Bineinteles, nu este cazul sa facem o tragedie din problemele medicale ale profesorului Ghervan. Asa cum il stim, va trece cu incapatanare si peste acestea. Ramane insa o ultima declaratie asupra careia putem medita mult timp, indiferent ca suntem antrenori, sportivi, sau simpli suporteri:

“Pentru mine cele mai frumoase amintiri sunt legate de cresterea si de formarea de jucatori. Sunt amintiri care tin de persoane, de nume, de copii, pe care i-am format si i-am indreptat spre performanta. Sunt amintiri pe care le pastrez si in caietele de pregatire. Repet! Performante sunt multe, dar oamenii cu care conlucram atunci cand obtinem ceva, sunt mai importanti.”