Probleme cu omologarea
Echipa suceveana s-a inscris in campionat, dar are probleme cu omologarea stadionul Areni. Prezent astazi la Suceava, Sorin Cojocaru, reprezentatul cu omologarea stadioanelor din partea Federatiei Romane de Fotbal, a descoperit mai multe nereguli. Astfel, oficialii suceveni au termen pana pe 25 august sa remedieze urmatoarele probleme pe Areni. Mai intai, trebuie sa renoveze toate tribunele, reprezentatul FRF remarcand ca tencuiala acestora este desprinsa in mai multe locuri si ar putea fi aruncata de spectatori in interiorul suprafetei de joc. De asemenea, municipalitatea este obligata sa amenajeze un cabinet medical in interiorul stadionului, sa extinda reteaua cu apa potabila pana la nivelul tribunelor si sa vopseasca scarile de acces a spectatorilor intr-o culoare distinctiva. Arena centrala a Sucevei nu sta bine nici la capitolul igiena, Sorin Cojocaru remarcand ca toaletele jucatorilor, arbitrilor, cat si cele pentru spectatorii de pe Areni arata ca niste “bude” din secolul XIX.
Tot astazi, presedintele executiv al clubului Rapid, Dumitru Moldovan, a prezentat aceste probleme directorului Domeniului Public din cadrul Primariei Suceava, Marian Andronache, in speranta ca acestea se vor rezolva pana la termenul limita de 25 august. “Indeplinirea acestor cerinte ale FRF sunt spre binele nostru ca si club. Ne obliga sa nu mai jucam in niste conditii ce tin de secolul trecut. Ne-am interesat si de conditiile prin care am putea sa redeschidem publicului sucevean tribuna a II-a de pe Areni. Cred ca acolo s-a produs o confuzie cand s-a restrictionat accesul spectatorilor. Probleme de securitate are doar acea mica peluza, putin surpata, din partea dreapta a tribunei a II-a”, a precizat Dumitru Moldovan.
Un mare exemplu stadion la SUCEAVA
Soria – Estadio Nuevo Los Pajaritos
In the far east of the Region of Castile-León lies Soria, one of Spain’s smallest and it has to be said, sleepiest provincial capitals. The town’s senior team, Club Deportivo Numancia de Soria, takes its name from the ANCIENT Celtiberian town of Numantia, whose remains can be found a few miles north of Soria.
Founded on 9 April 1945, Numancia made a stellar start to their PROFESSIONAL CAREER by reaching La Segunda in 1949. The stay lasted just 2 seasons, before they did their very best to convey Soria’s sleepy image to the rest of Spain, spending the better part of 40 years in the Tercera or regional leagues. These early years saw home matches played at Campo de San Andrés, before a move to Campo de San Juan in 1974. This ground was situated in the village of Garray, around 5km north of Soria, and it remained home for 15 years. The final match at San Juan saw Numancia clinch promotion to Segunda B in style, thrashing Endesa Ponferrada 8-0. The ground is now home to CD San Jose, and has changed little in the past couple of decades.
On the 5th August 1989, Numancia moved to a new municipal sports complex to the south of the Soria, called Los Pajaritos, or little bird. Over the next decade, Numancia made steady progress eventually winning promotion to La Segunda in 1997. That first season proved difficult with the club retaining its status with just two points to spare. The following 1998-99 season saw Numancia confound the experts and finish third in La Segunda. Thanks to Atlético Madrid B finishing second, but unable to gain promotion, Numancia found themselves in La Primera. A few months prior to promotion, in January 1999, the club had moved to a new stadium. This 10,200 seat stadium was directly next to the Estadio Municipal Los Pajaritos, but was entirely enclosed, offering fans much needed shelter from the notoriously cold Castile-León winters.
The club confounded the sceptics in its first season in La Primera clinging on to safety in seventeenth place as Real Betis, Atletico Madrid & Sevilla all dropped to La Segunda. They could not repeat the feat in 2000-01 and finished bottom of the table, but only three points from safety. On returning to the second, Numancia was expected to challenge for promotion, but only just avoided a disastrous second descent when finishing seventeenth. The team delivered a slightly improved performance in 2002-03 when finishing fourteenth. Then, in 2003-04, Numancia rediscovered the form that had seen the club promoted four years previous. Home form was a crucial factor, with 14 wins and just two defeats in their 21 matches. Third place saw the club take up its place in La Primera, but the capacity of the Estadio Nuevo Los Pajaritos was reduced to 9,025 in order to comply with La Liga’s regulations on the proximity of the crowd to the pitch. In effect, the front two rows were left empty for home matches. There was to be no repeat of their earlier heroics as the club finished nineteenth, seven points from safety.
A further three seasons passed before Numancia claimed their first Segunda title in season 2007-08 and so the club was promoted to La Primera for the third time in 10 seasons. Once again the stay at the top lasted just the one season, but what the club has achieved on a fraction of the budget of even a small top flight club is astonishing. Based on sound management and a productive youth policy, Numancia can rightly claim to be the regions second most successful club.
The Estadio Nuevo Pajaritos is an ideal arena for a small regional club like Numancia. Built in double quick time between September 1998 and January 1999, it cost a total of 14 million euros, 12 million of which was funded by the municipality. In some ways, the stadium is a bit of a throw-back given that much of the structure is wooden, a material that architects José Soriano and Enrique Jiménez correctly identified as being better suited to the temperature extremes that Soria experiences. In addition, the exposed pine roof beams add a fantastic contrast to the red and blue seats, as well as adding a touch of quality, which the corrugated cladding sadly lacks. The stands are square and close to the pitch and offer excellent views. The main stand, on the west side, has a small directors box above the players entrance and tucked up in the eaves of the roof are TV and media gantries. The cost and speed of the build attracted a lot of attention and a couple of years later the design was practically copied when Zamora CF opened the Estadio Ruta de la Plata. As the say, imitation is the sincerest form of flattery.
@@@@@
Soria – Estadio Nuevo Los Pajaritos În estul îndepărtat al regiunii Castilia-Leon se află Soria, unul dintre cele mai mici și trebuie să fie spus, sleepiest capitale de provincie din Spania. Echipa de seniori a orașului, Club Deportivo Numancia de Soria, ia numele de la orașul Celtiberian VECHE de Numantia, ale cărui rămășițe pot fi găsite la câțiva kilometri nord de Soria. Fondat pe 09 aprilie 1945, Numancia a avut un start stelare pentru a carierei lor profesionale de a ajunge La Segunda în 1949. Tariful a durat doar 2 sezoane, înainte au făcut tot posibilul pentru a transmite imaginea somnoros Soria de la restul Spaniei, a petrecut cea mai mare parte de 40 de ani în Divizia a treia sau ligi regionale. Acești ani de început a văzut acasa meciuri jucate la Campo de San Andrés, înainte de o mutare la Campo de San Juan în 1974. Acest teren a fost situat în satul de Garray, în jurul valorii de 5 km la nord de Soria, și a rămas acasă de 15 ani. Meciul final la San Juan văzut Numancia țintui de promovare a Segunda B în stil, bătaie Endesa Ponferrada 8-0. Terenul este acum acasa, la CD San Jose, și-a schimbat putin in ultimii zeci de ani. Pe 05 august 1989, Numancia sa mutat la un nou complex sportiv municipale la sud de Soria, numit Los Pajaritos, sau mică pasăre. În următorul deceniu, Numancia înregistrat un progres constant în cele din urmă a câștigat de promovare la La Segunda in 1997. Asta primul sezon s-au dovedit dificil cu clubul de reținere statutul său cu doar două puncte la schimb. Următorul 1998-1999 sezon, Numancia confundă experții și termina a treia în La Segunda. Vă mulțumim pentru Atlético Madrid B a terminat al doilea, dar în imposibilitatea de a obține promovarea, Numancia s-au aflat în La Primera. Cu câteva luni înainte de promovare, în ianuarie 1999, clubul sa mutat la un nou stadion. Acest stadion a fost de 10.200 locuri direct lângă Estadio Municipal Los Pajaritos, dar a fost închis în întregime, oferind fanilor mult nevoie de adăpost de notorietate rece Castilia-León ierni. Clubul a confundat sceptici în primul său sezon în Primera La agata pe la siguranța în loc al XVII-lea ca Real Betis, Atletico Madrid și Sevilla toate scăzut la La Segunda. Ei nu au putut repeta isprava în 2000-01 și a terminat partea de jos a tabelului, dar la doar trei puncte de siguranță. La întoarcerea la cea de a doua, Numancia fost de așteptat pentru a contesta pentru promovare, dar abia a evitat un al doilea coborâre dezastruos când a terminat al XVII-lea. Echipa livrat o performanță îmbunătățit ușor în 2002-03 când a terminat al XIV-lea. Apoi, în 2003-04, Numancia redescoperit forma în care a văzut la club promovat patru ani anteriori. Formularul de origine a fost un factor crucial, cu 14 victorii si doar doua infrangeri in 21 de meciuri. Locul al treilea a văzut clubul ia loc în La Primera, dar capacitatea de a Estadio Nuevo Los Pajaritos a fost redus la 9025, în scopul de a se conforma reglementărilor La Liga privind apropierea mulțimii pe teren. Într-adevăr, cele două rânduri din față s-au lăsat gol pentru meciurile de acasă. Nu a fost să fie nici o repetare a eroism lor anterioare ar fi club terminat XIX-lea, șapte puncte de siguranță. Alte trei sezoane au trecut înainte Numancia a susținut primul lor Segunda titlu în sezonul 2007-08 și astfel clubul a fost promovat de La Primera pentru a treia oară în 10 sezoane. Încă o dată tariful la partea de sus a durat doar un sezon, dar ceea ce clubul a realizat pe o fracțiune de bugetul chiar și un mic club de top de zbor este uimitor. Bazată pe o bună gestionare și o politică productivă pentru tineret, Numancia poate pretinde pe bună dreptate, să fie regiunilor club de-al doilea cel mai de succes. Estadio Nuevo Pajaritos este o arenă ideală pentru un club mic regional ca Numancia. Construit în timp dublu rapid între septembrie 1998 și ianuarie 1999, costa un total de 14 de milioane de euro, din care 12 milioane au fost finanțate de municipalitate. În unele privințe, stadionul este un pic de o aruncare-back având în vedere că o mare parte din structura este din lemn, un material care arhitectii José Soriano și Enrique Jiménez identificate corect ca fiind mai bine adaptate la extreme de temperatură că experiențele Soria. În plus, grinzile acoperișului de pin expuse adăuga un contrast fantastic pentru scaunele roșu și albastru, precum și adăugând o notă de calitate, care tecii ondulat nu are, din păcate. Standurile sunt pătrate și aproape de teren și oferă vederi excelente. Standul principal, pe latura de vest, are un mic directori caseta de mai sus intrarea jucători și ascuns în streașina acoperișului sunt de televiziune și mass-media poduri rulante. Costul și viteza de a construi a atras o mulțime de atenție și un cuplu de ani mai târziu, designul a fost practic copiat atunci când Zamora CF deschis Estadio Ruta de la Plata. În calitate de cuvânt, imitația este sincera forma de lingușirea.
MAI MULTE DETALII ÎN URMĂTOARELE POZE
https://www.flickr.com/photos/126214624@N05