Areniul a devenit o fabrică de scuze. Lamentările cu care conducerea incearcă să explice sărăcia de puncte din clasament curg pe bandă rulantă.
Prima fumigenă aruncată inspre suporterii suceveni a fost cea referitoare la buget, de parcă criza financiară ar fi intrat in ţară prin vama Siret, s-a cuibărit pe Areni şi se incăpăţânează să afecteze o singură echipă, Cetatea. Apoi, ni s-a vorbit despre lipsa de experinţă a lotului de jucători, deşi Ioan Radu are in vestiar 4 fotbalişti care au evoluat pe prima scenă şi alţi 16 cu prezenţe notabile la nivelul matineului.
Arbitrii au devenit ultimii vinovaţi pentru prestaţiile execrabile ale echipei. După un periplu pe ruta Suceava – Constanţa – Bucureşti – Suceava, in care clubul sucevean s-a dus bou şi s-a intors vacă, Ciprian Anton şi Ioan Radu s-au imbolnăvit de mania persecuţiei oamenilor cu fluier.
Primul, ajuns preşedinte de club cu o diploma obţinută in garajele Copoului, pare incă un lunatic care se visează tizul lui Florentino Perez pe Areni. Deşi se plimbă la braţ cu Constantin Gheorghe, in incercarea de a intimida fluieraşii, in realitate, Ciprian Anton nu ajunge nici măcar la şliţul portarului de la Casa Fotbalului.
Al doilea vorbeşte de funie in casa spânzuratului când aminteşte de arbitri. E o ipocrizie sa blamezi prestaţia acestora după o primăvară in care papagalul federal care extragea bileţelele cu delegări avea penaj “galben-albastru”. Dacă curăţenia din fotbal s-ar fi extins până in acest colţ uitat de lume, Ioan Radu era acum profesor de table pentru Cornel Penescu.
Atitudinea conducerii bicefale de pe Areni trădează in fond o acută carenţă de soluţii viabile pentru salvarea echipei de la retrogradare. Nu sesizez vreo diferenţă intre oamenii locali de fotbal şi nişte figurine de ghips, care stau in pozitia ghiocelului in faţa primarului, adversarilor sau arbitrilor, cand vine vorba de interesul propriului club.
Imi imaginez un final de campionat cu un pitic de grădină stând cu mâinile in sân in faţa băncii tehnice, un altul cu ochelari şi eşarfă portocalie la gât zăcând la oficială, şi ultimul postat la intrarea stadionului, impărţind postere prietenilor de cartier. Asta chiar ar fi o lovitură de marketing.
Până atunci, singurii pitici de pe Areni dansează pe creierii conducerii.
Scrie un comentariu! la "Pitici de grădină"