Jupân de Salon
În România, activitatea sportivă a luat-o binişor la vale, ca şi-n cazul celor mai multe dintre îndeletnicirile mioriticilor. Dacă înainte vreme produceam branduri internaţionale în sport (Hagi, Ilie Năstase, Nadia sau Patzaichin), dacă aveam tupeul de a ne bate pentru medaliile de aur la majoritatea disciplinelor, fie că era vorba de concursuri mondiale şi europene sau de olimpiade, acum am ajuns să fim cei mai buni din lume la fripta pe ouate, la ţurcă, la şeptic şi la sinucideri (sărăcia a făcut şi din chestia asta un sport naţional).
Zicea antrenorul Voina de la naţionala de handbal feminin înainte de mingicăreala din Brazilia: „Fetele sînt foarte motivate. Sperăm să le facem o mare bucurie românilor”. Da, bine, am văzut ce mare bucurie ne-au făcut Nechita şi Cristina Vărzaru, dar şi celelalte budinci care s-au dus la balul din Brazilia doar ca să se bronzeze sau să-şi etaleze coafurile. La fotbal, ca la handbal, tot într-o trîntă o ţinem şi am ajuns să ne speriem şi să ne piţurcărim pe noi pînă şi atunci cînd jucăm cu echipa plutaşilor de pe lacul Titicaca.
O deşteptăciune populară zice că nu poţi să faci din rahat biciuşcă şi să ai pretenţia ca asta să şi pocnească fără să facă stropi. Nene, cînd nu-s bani, nu-i nici o motivaţie. Să-ţi rupi oasele de amorul artei sau pentru că aşa-ţi dictează mentalitatea patriotismului tembel nu-i cea mai fericită opţiune. Nici pentru glorie nu mai merită să înduri cantonamente, antrenamente, accidentări, deziluzii, eşecuri şi frustrări. Nici un bancomat din lume nu-ţi primeşte cardul pe care scrie „glorie sportivă”.
Performanţa are o reţetă simplă. Ea se obţine printr-un cumul de factori. Trebuie talent, disciplină, voinţă, antrenori şi preparatori, psihologia de învingător şi susţinere morală şi financiară. Adică, trebuie şi bani. Asta-i principala motivare, principalul motor. Cu diplome nu poţi plăti întreţinerea, nu poţi bea o bere şi nici măcar nu poţi agăţa o gagică (toate au devenit între timp pragmatice). De aia, orice sărbătoare a sportului, dincolo de vorbele mari, trebuie să înceapă cu recompense pentru cei care au hotărît să-şi pună viaţa la bătaie întru gloria proprie şi a ţării.
De aia şi salutăm tradiţia de la fiecare sfîrşit de an pe care au instituit-o Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Suceava şi Clubul Sportiv Municipal, de a acorda celor mai buni sportivi, antrenori, profesori şi oameni de sport recompense materiale şi diplome pentru eforturile lor în performanţă.
Şi-n acest an, caimacul l-a luat CSM Suceava, care şi-a adjudecat 10 din cele 15 premii acordate. Valerică Gherasim, directorul CSM Suceava, are de ce să se bucure pentru sportivii săi. Aceştia n-au plecat de la festivitate cu buzunarele goale şi cu buza umflată. În principal ne bucurăm pentru Cristina Casandra, atleta care este singura sportivă din Suceava calificată la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, şi care este declarată pentru a noua oară cea mai bună sportivă din judeţ. Sucevenii au confiscat sau au împărţit medaliile şi recompensele la atletism, canotaj, tir cu arcul şi lupte greco-romane (acolo unde Valerică Gherasim e maestru). În plus, la disciplinele neolimpice (Qwan Ki Do, radioamatorism sau racheto-modelism) Suceava a luat toate premiile. Astea-s discipline mişto, fiindcă poţi fi campion naţional sau mondial chiar dacă ai peste jumătate de veac de viaţă. De exemplu, Liviu Botuşan de la CSTA Suceava, la cei 63 de ani ai săi, e mai mereu abonat la titlul de campion şi prinde podiumul cam pe oriunde participă la competiţii.
La această gală de excepţie, unde au fost premiaţi nu doar sportivi, ci şi o serie de antrenori şi oameni de sport, directorul CSM Suceava a fost şi el printre laureaţi. Era şi normal atîta vreme cît Valerică Gherasim a excelat nu doar ca sportiv şi antrenor, ci şi ca manager al clubului municipal. Absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, al Academiei de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, al şcolii de antrenori IEFS, cu un master în marketing şi management sportiv, şi cu o experienţă profesională de peste 20 de ani, era şi cazul ca Valerică Gherasim să fie printre cei încununaţi cu lauri. Are peste 150 de medalii ca antrenor şi profesor, iar în 2011, CSM Suceava, sub „antrenoratul” său, a obţinut 110 medalii, chiar acest lucru constituind o performanţă în istoria clubului. Faptul că CSM Suceava are şi nouă sportivi în loturile olimpice nu face decît să îi onoreze pe suceveni.
