Jupân de pardon
Sorin Avram
Mare dreptate a avut acela de-a zis că sîntem o ţară de balade şi de poveşti. Păi, dacă luăm în considerare faptul că o poveste nu-i decît o înşiruire de minciuni, iar eroii din poveşti nu-s decît acele personaje care toarnă braşoave, bagă dume şi narează verzi şi uscate, atunci România chiar că e o ţară de copii numai buni de adormit.
La tot colţul dai peste cîte un Pinocchio politic, aranjat şi curăţel care încearcă să-ţi vîndă povestea cu sutele de kilometri de autostradă, cu lefurile astronomice ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate, cu zecile de mii de euro pentru căpşunarii şi pălmaşii care lucrează pe-afară, cu un învăţămînt din care toţi absolvenţii ies einsteini, cu o justiţie Albă ca Zăpada, în care infractorii ţopăie veseli ca nişte pitici de grădină, cu o economie de desene animate, cu o agricultură în care singurele fonduri absorbite sînt fondurile lichide de trascău şi bere cu care se mai alină ţăranii şi, în sfîrşit, cu un turism trupeş şi cu mintea blondă ale cărui performanţe ne-au lăsat pe toţi muţi de uimire.
Apropo de performanţe, credem că e de domeniul prestidigitaţiei ceea ce a reuşit să facă Dumitru Luţu Moldovan, fostul preşedinte de la Cetatea Suceava. Pentru neinstruiţi, Cetatea e un club de fotbal a cărui echipă reuşeşte mai mult să piardă decît să cîştige, iar pentru specialişti Cetatea este un exemplu despre cum nu trebuie făcut şi o glumă financiară care înţeapă bugetul Primăriei cu multe milioane de lei. Cînd spunem buget, spunem adică şi bani din impozitele noastre.
Şi dacă tot sîntem în domeniul fantasticului, iată pe scurt povestea nemuritoare a unui jucător talentat care a plecat de la Cetatea la FC Braşov pe nici un ban. Adică pe moca. O fi Luţu Moldovan de la Suceava un pitic în lumea mare a fotbalului şi or fi Ioan Niculae (patronul echipei braşovene) şi Dinu Gheorghe, zis şi Vamă (preşedintele clubului), nişte zîne bune ale mingicărelii naţionale, dar plecarea lui Roman de la Suceava la Braşov şi mai sus, la echipa Naţională, miroase deja a poveste penală.
Nu credem că fostul preşedinte Moldovan şi ceilalţi indivizi care se ocupau de echipă au fost aşa blegi încît să nu fi intuit că Roman e o valoare care, în cazul unui transfer, poate băga bani frumoşi în buzunarele clubului sucevean. Deşi Roman a plecat la Braşov prin metoda „liber de contract”, credem că metoda se numeşte de fapt „alba-neagra” şi face parte dintr-o şmenuială de poveste.
Patronul de la Braşov, Ioan Nicolae, a scăpat porumbelul din gură şi a dezvăluit după doi ani pe un post naţional de televiziune că el a decartat pentru jucătorul sucevean 125.000 de euro! Cică are acte în regulă pentru asta. Păi înseamnă că Nicolae e un alt prost de poveste dacă a plătit pentru un jucător liber de contract. Evident că, ulterior, marele patron de la Braşov a revenit asupra declaraţiilor sale, spunînd că n-a dat nici un ban pe Mihai Roman.
Mînăria e alta. Roman n-a mai primit intenţionat salariul, a făcut memoriu la Federaţia, care Federaţie, şmecherită cum o ştim, l-a pus pe liber pe jucătorul sucevean. Acesta a fost înghiţit în secunda de doi de căpcăunul Dinu Vamă. Cota lui Roman este acum cu şapte cifre. Povestea nu are un happy-end pentru că au dispărut nişte bani şi nişte acte, iar spiriduşii care au complotat în afacerea asta sînt liberi. Fiindcă domnul Moldovan simte că are o muscă mare pe care o poartă cu el şi fiindcă nu poate scăpa de ea, îi împrumutăm noi o căciulă din recuzita Jupânului de Pardon pentru ca lumea să înţeleagă care-i şpilul din povestea cu „Cu musca pe căciulă”.
