Intersecţii sportive. Cu Marius Ignat.

Bun găsit tuturor celor pentru care sportul ocupă un loc aparte, fie că îl practică sau fie că sunt fani împătimiţi. După cum aţi văzut şi în articolul de prezentare îmi propun să descopăr în fiecare săptămână o altă latură a sportivilor, să-i aduc mai aproape de public şi fani.

Oraşul Suceava este unul foarte frumos, este un ţinut al mănăstirilor, unul cu oameni deosebiţi, frumoşi la chip, dar şi la suflet.
În acest context ţin să-l remarc pe unul dintre membrii echipei de handbal CSU Suceava, pivotul Marius Ignat.
La invitaţia noastră, sportivul nu a ezitat să ne împărtăşească ce anume îl leagă de lumea handbalului, dar şi cum a început totul.
Astfel, am aflat că poate găti paste şi că marea lui ‘creaţie’ în bucătărie este… un tort! Totuşi, spre dezamăgirea tuturor admiratoarelor, cea care de obicei îi găteşte este prietena lui. Nu e pasionat de maşini, însă e înnebunit după ‘motoare’ şi dacă e să aleagă între munte şi mare, ar opta pentru o vacanţă la munte. Se relaxează privind filme şi la întrebarea: ”Care sunt actorii preferaţi?”, a răspuns: ”Brad Pitt şi Eva Longoria”.
Exceptând handbalul, îi mai plac snowboard-ul şi înnotul – sportul care l-a ajutat să se refacă în urma accidentării de la coloana vertebrală din această vară.
Cristina: Marius, cum te simţi, ai reluat antrenamentele?
Marius: Mă simt bine, chiar mai bine decât mă aşteptam. Am reluat antrenamentele deja de o săptămână. Dimineaţa mă antrenez singur, iar seara cu băieţii, însă nu sunt complet refăcut.
C: Cum a început totul?
M: E o poveste mai haioasă…Eram prin clasa a treia şi am început să fac volei în Piatra Neamţ, locul de baştină, însă fratele meu care este cu un an mai mic, mergea la handbal. Antrenamentele lui se terminau cu jumătate de oră mai târziu decât ale mele, iar eu îl aşteptam. Aşa a început să-mi placă handbalul, care în viziunea mea e un sport mai masculin decât voleiul.
C: Cum ai ajuns la CSU Suceava?
M: După ce am terminat junioratul la Piatra Neamţ, am fost sunat de către antrenorul de atunci al echipei, Petru Ghervan, şi am fost invitat să joc. Aşa a început o nouă etapă a vieţii mele.
C: Mai ţii minte cum a fost primul meci oficial în tricoul Universităţii?
M: Da, nu îl voi uita niciodată, a fost la Focşani.
C: Bănuiesc că aveai şi un idol, nu?
M: Da, îmi plăcea mult ca sportiv de Pârâianu.
C: Cum te împaci cu colegii de la echipă?
M: Suntem buni prieteni cu toţii, cu unii uneori chiar mai ies la un suc.
C: Cu cine?
M: În general cu toţi, dar de regulă cu Adi Chiruţ sau Ion Tcaciuc.
Şi dacă veni vorba de colegii de la CSU, Marius ne-a împărtăşit că Spiridon este cel cu care îşi dispută de cele mai dese ori supremaţia pentru titlul de campion la playstation. L-am provocat la un joc şi nu a întârziat să accepte. Trebuie să recunosc că jocurile astea nu sunt punctul meu forte, prin urmare cel care a câştigat a fost Marius.
Între timp, handbalistul a mai mărturisit că o singură dată a încercat să joace handbal pe playstation, dar i se pare mult mai greu decât în realitate.

“Am fost un copil năzbâtios”, a mai povestit sportivul. Se amuză şi acum când îşi aduce aminte de momentul când pe la 12 ani şi-a propus să coboare cu o frânghie de alpinism de la etajul 7. Cel care l-a oprit a fost fratele său, care deşi mai mic a conştientizat riscul la care se expune. Şi dacă ambii fac handbal, l-am întrebat dacă ar dori să fie coechipier cu fratele său la o echipă. Într-adevăr, ideea i-a surâs ”…sigur că da, însă nu m-am gândit la asta niciodată ”.
C: Care meciuri îţi par cele mai solicitante?
M: Toate implică un efort anume, însă cel mai greu se joacă în deplasare, la Baia Mare mai ales.
C: Au fost meciuri care te-au marcat într-un fel anume?
M: Da, în urmă cu două sezoane am jucat acasă cu Steaua. Era scor egal, iar în ultimul minut am ratat şi Steaua a dat gol pe contraatac şi au câştigat. În vestiar am început să plâng de nervi, de ciudă. În extrema cealaltă este meciul din Elveţia, care a fost un mare succes!
C: Sărbătoriţi în vreun fel anume victoriile?
M: Nu, bucuria durează scurt şi asta pentru că urmează noi antrenamente.
C: Dacă nu ai fi făcut handbal, ce altceva ai fi ales?
M: Nu ştiu, chiar nu mă văd făcând altceva. Îmi place energetica, cred că aş fi mers la Politehnică.
C: Va veni momentul când va trebui să o închei cu handbalul, te-ai gândit ce vei face mai departe?
M: Păi…având în vedere facultatea pe care am absolvit-o, probabil profesor de sport. În nici într-un caz antrenor, pentru că e prea solicitant şi nici răbdare nu prea am.

La fel ca orice sportiv, şi Marius are superstiţii: la fiecare meci, pe sub tricoul de joc, poartă de regulă cam acelaşi alt tricou. Iar ca un mic secret, pivotul Universităţii ne-a dezvăluit că superstiţia ‘alb-albaştrilor’ este ca, înainte de fiecare meci, el să fie cel care intră primul pe teren.

Interviul handbalistului nostru s-a încheiat cu zâmbetul pe buze. Totuşi, în sinea sa, ştie că va putea zâmbi cu adevărat abia la startul returului de campionat, atunci când speră că va fi din nou acolo în teren, în sânul familiei echipei sale.

PS: Multumim Iulius Mall Suceava pentru sprijinul acordat

COMENTARII:

Scrie un comentariu! la "Intersecţii sportive. Cu Marius Ignat."

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*