Intersecţii sportive. Cu Andrei Bejinariu.
|
În această săptămână am hotărât să merg la ‘atac’ cu un boxer. Aşa că la invitaţia noastră, medaliatul cu argint la Cupa României din acest an, Andrei Bejinariu, a răspuns afirmativ. |
 Însă să o luăm de la început. ‘Box’, aşa cum îi spun prietenii, a început să practice acest sport de la vârsta de 10 ani. Acest lucru a fost posibil datorită tatălui său, care l-a dus la prima Gală de Box organizată de antrenorul Doru Iftime în Suceava.
C: Andrei, tatăl tău este şi el un sportiv. Ştiu că a făcut atletism şi a mai fost şi antrenor de box. De ce te-a îndrumat spre box şi nu spre atletism? A: Nu ştiu. Am mai făcut şi înot, lupte, însă boxul mi-a plăcut – box am făcut! C: Să înţeleg că e mai mult decât un hobby? A: Nu. Până la urmă e doar un hobby, o plăcere. Eu prin box am ieşit din anonimat, m-am remarcat. De asemeni, acest sport m-a educat şi mi-a format caracterul. C: Cum a fost la primul meci? A: Primul meci oficial a fost cam când aveam 13 ani, la etapa de zonă de la Iaşi. Atunci m-am calificat la finala Campionatului Naţional de Box. C: Cum au evoluat lucrurile mai târziu? A: La un an după această calificare, trebuia să merg la Campionatul de Copii, însă cu 2 săptămâni înainte mi-am fracturat mâna. C: Ai mai avut o traumă în această primăvară. Ce s-a întâmplat? A: Da. A trebuit să suport o intervenţie chirurgicală la braţ…acum însă sunt refăcut. C: Ai făcut o pauză de 8 luni. Când ai reluat antrenamentele? A: Din iulie, însă la început nu lucram cu braţul, mă bazam doar pe condiţie fizică. C: Tu faci parte din categoria 54 de kilograme, după asta urmează 57. Te-ai gândit să urci? A: Nu. Din cauza staturii. Totuşi, categoria 54 după constituţia mea este una ideală. |
 După cum bine ştiţi, în fiecare săptămână obişnuim să-i ducem pe intervievaţii noştri în locaţii care au tangenţă cu alte pasiuni ale lor în afara sportului. Atunci când l-am întrebat pe intervievatul nostru “Ce alte hobby-uri mai ai?”, el ne-a răspuns “După ultima pauză pe care am făcut-o, singura mea pasiune rămâne a fi tot boxul!”
Deci, am mers acolo, adică la sală, să vedem ringul. Trebuie să recunosc că am rămas foarte surprinsă când am văzut în ce condiţii se antrenează băieţii. C: Andrei, cum e să te antrenezi în aşa condiţii? Practic sala e dezastruoasă… A: Ai dreptate… E foarte greu, nu avem căldură, duşurile sunt cum sunt… C: Pe lângă această problemă de ce ar mai avea nevoie boxul din Suceava? A: De nimic. Doar poziţia geografică ne dezavantajează. C: La ce te referi? A: La faptul că nu avem cluburi zonale puternice cu care să organizăm competiţii. C: Ai primit oferte să te legitimezi la alte cluburi? A: Nu. În general în acest sport fiecare club are şi lucrează cu sportivii săi. |
 Apropo de sală, aveau un cântar acolo, i-am făcut proba. Arăta greşit…sigur era greşit, arăta cam cu vreo 6 kg mai mult. Dacă aţi fi văzut cum se mai amuzau Andrei şi colegul meu de reacţia pe care am avut-o…În fine, dacă e să vorbim despre o altă latură a vieţii boxerului, păi am aflat că a absolvit Colegiul Naţional de Informatică “Spiru Haret”, însă în prezent se numără printre studenţii de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii din Suceava. A vrut să dea la poliţie, însă accidentarea la umăr nu îi permitea să treacă una dintre probele fizice.
Nu are preferinţe culinare, preferă vinul roşu şi e înnebunit după dulciuri, în special după ciocolată cu lapte. Amator de petreceri, cum e normal de altfel la această vârstă, e un şofer începător, care crede cu desăvârşire că maşina este o necesitate şi nu un capriciu. Nu are un regim alimentar special, însă înainte de a urca în ring mănâncă “De astea… de care mâncaţi voi fetele. Salate, adică ceva uşor, în niciun caz cartofi prăjiţi sau ceva de genul…” Da, la asta nu puteam să nu zic nimic! Nu înţeleg de unde ideea asta că toate fetele mănâncă salate şi nu mai ştiu eu ce? Nu ştiu ce mănâncă alte fete însă eu sigur nu zic nu fripturii. Să continuăm cu boxul… C: Cum te împaci cu colegii de la sală? A: Bine. Nu mă simt diferit de ei, toţi suntem la fel. C: Sunt sigură că o parte dintre cititorii noştri sunt curioşi să afle la cât se estimează un echipament de box A: Mănusile – 200-300 lei, ghetele – 200 lei, maioul şi şortul câte 100 lei fiecare şi casca – 150 Lei, iar ca să fie calitate, se poate rotunji totul la 1000 de lei. |
 C: Ce părere ai despre boxul feminin?
A: E ridicol. Femeile nu îşi au locul în ring. C: Urmăreşti sportul din Suceava? A: Nu. Mă mai informez, însă atrag mai multă atenţie sportului individual, decât celui de echipă. C: Se spune că sportul de echipă te ajută să te integrezi mai repede în societate, iar cel individual te face mai egoist. Tu, ce crezi despre asta? A: În viziunea mea, într-o echipă dacă eşti bun şi colegul rău – tot rău eşti, însă în sportul individual dacă eşti bun – eşti bun! C: Andrei, ai vreun idol? A: Da, naşul meu. El a fost primul campion la lupte din Suceava, e un exemplu pentru mine. Îmi mai place caracterul lui Mike Tyson şi stilul de box al lui Floyd Mayweather. În final, tânărul boxer ne-a mărturisit că sportul pe care îl practică nu are dezavantaje şi că dacă ar trebui să renunţe la o soţie şi la copii pentru box, ar face-o! Nu puteam să nu îl intreb ce planuri de viitor are şi la asta mi-a răspuns ferm că vrea să termine facultatea şi…SĂ FACĂ BOX! |
