Habemus presidente!
Ciprian Anton a ajuns prea timpuriu la vârsta maturităţii ca şi conducător de club. Deşi ilegitim, Anton a reprezentat ieri pentru prima oară în mod real Cetatea, votând în numele grupării de pe Areni la alegerile pentru şefia federaţiei. Nu i-a fost uşor! Primii paşii pe covorul verde de la Casa Fotbalului i-a făcut cu timiditate, aşezându-se pe ultimul rând de scaune a sălii, ca o virgină la un show Chippendales.
A urmat votarea. O parodie cu cortina trasă, unde chiorii sau handicapaţii nu aveau nevoie de asistenţă în punerea ştampilei. După câteva minute, s-a deschis o uşă şi dintr-un imens nor al aburilor de ţuică fiartă, a ieşit dom’ secretar de stat Kassai cu decretul în mână: “Habemus presidente: pe Mircea Sandu!”.
Blestemul flăcării violete se abătuse asupra lui Iacov. Acesta invocă nereguli grave la secţiile din diaspora şi reclamă turismul electoral masiv din Insula Mare a Brăilei, de la Staţia Meteorologică Bâlea Lac şi de pe Insula Şerpilor. Tardiv însă. Naşu’ şi camarila sa îşi unseseră de mult gâtiţele cu pateuri. Începuseră unul dintre celebrele chiolhanuri federale, singurele proiecte finalizate în cele două decenii de dictatură a şpriţului.
După amiază, Anton părăsea Casa Fotbalului cu două felii de pastramă în buzunar. Naşu’ fusese generos cu toţi, ca întotdeauna. A meritat să voteze pentru “continuitate”. Mai conta că programul lui Iacov conţinea cu precădere măsuri de susţinere a echipelor din ligile inferiore? Nu! Important era că, pentru o zi, Anton s-a simţit precum badea Cârţan la Roma, în faţa Columnei lui Traian. Ameţit metafizic.
