Amintiri din fotbalul județean
Începutul secolului XXI, județul Suceava. Etapă în Divizia Onoare. Pe stadionul din Putna, Metalobradul din localitate primea vizita echipei Minerul Fundul Moldovei. Pe o vreme rece, cu ninsoare abundentă, sub privirile șefului de post, ale pădurarului și ale altor investitori sentimentali din sat, cei 22 de jucători, îmbrăcați gros, unii cu ilice din lînă pe sub tricou și izmene chinezești ițite dintre jambiere și șorturi, aleargă bezmetic după minge.
În afara portarilor, toată lumea participă la fază, indiferent de zona în care ea se desfășoară. Dacă mingea e la centru, echipele se înghesuie la centru, dacă iese în aut, se duc după ea. Tușierul de pe partea oficialei (un gard mai înalt decît cel de la tribuna a doua) nu mai rezistă și se adăpostește sub o căciulă de iepure, gest care mîhnește asistența. Prima bătaie a meciului, transmisă pînă astăzi doar pe cale orală în lipsa curajului de a fi consemnată și în raportul de joc, începe pe la jumătatea primei reprize. În urma unei rafale de cornere executate de gazde (aproximativ 15 minute de cornere), un atacant în vîrstă de cel mult 12 ani tabără pe portarul advers și-l culcă la pămînt.
Sarabanda cornerelor continuă, dar pentru că mingea nu intră în poartă, băieții de la Metalobrad se concentrează și realizează o fază de excepție, în urma căreia un fundaș al minerilor iese scos pe brațe și depozitat în spatele porții. Pînă la gol n-a mai fost decît un pas. În lipsa pauzei, anulate din cauza frigului, lovitura de grație a venit în urma unei acțiuni colective, în care apărătorii au fost învinși în lupta corp la corp. Undeva, prin minutul 65, în prelungiri, centralul a pus capăt partidei, încurajat și de intrarea pe teren a unui grup de ultrași căruțași cu bice.
