Roiu: „Prin muncă am reușit”

Viata de portar, de la primul antrenor la 7 ani pana la prima scena a fotbalului romanesc, povestita pentru portarisuceava.ro de cel mai cunoscut si promitator produs sucevean: Andrei Rohețki.

Cine a fost primul tău antrenor și cum se numea prima echipă?
A.R. Primul antrenor a fost Cornel Dârman de la 7 ani până la 14 și primul meu club la care am fost legitimat se numea F.C. ”Bucovina” Suceava. La 14 ani am hotărât să dau probe la Școala de Fotbal a regretatului Nicolae Dobrin. Exact înainte de a pleca spre Pitești fiind într-un cantonament cu echipa la Bucșoaia am avut bafta să fie acolo antrenorul de portari Lup Marius și să fac 2 săptămâni de pregătire specifică care a contat mult pentru mine.

Cum era Dobrin ca om?
A.R. Era un om deosebit de modest pentru valoarea lui ca om și ca personalitate în lumea fotbalului. Iubea mult copiii și de aceea în fiecare zi stătea cel puțin 3 ore cu sportivii, urmărindu-i. Nu de puține ori ne dădea sfaturi și indicații participând activ în antrenamentul și jocurile echipei.

Cum ai ajuns portar?
A.R. Printr-o situație comică, dar sunt convins că nu e un caz singular. Se știe și povestea celui mai bun portar danez din toate timpurile și nu numai, Peter Schmeichel care a ajuns portar printr-o împrejurare asemănătoare cu a mea. Am început să joc fotbal la vârsta de 7 ani. Inițial echipa la care evoluam nu avea portar deoarece antrenorul nostru ne atrăgea prin jocuri de mișcare pe teren redus și nu era nevoie de un portar la antrenament. Totul s-a schimbat numai după o lună în cadrul unui turneu organizat la Piatra Neamț, în vacanța de vară. Cu o seară înainte să înceapă turneul, domnul Dârman a organizat o sedință cu toți sportivii care avea să-mi schimbe viața. Acesta a pus o întrebare referitor la cine o să evolueze în poartă. Unul din colegii mei, care mă știa din cartier unde jucam foarte des și de la echipa Școlii Generale nr. 10, unde am învățat, a început să strige ”Mie îmi place să stau în poartă!”, ”Mie îmi place să stau în poartă!”, Rohețki! Rohețki! Așa am ajuns să stau în poartă iar cu echipa pe care o aveam atunci am jucat finala turneului respectiv cu ”Olimpia” Piatra Neamț dar am pierdut cu sorul de 2-1.

Care au fost cele mai importante momente cu F.C. ”Cetatea” Suceava? Ce momente te-au marcat în perioada aceea?
A.R. Sunt mai multe amintiri frumoase pe parcursul celor 5 ani petrecuți la Suceava. Primul eveniment din viața de fotbalist a fost imediat după ce terminasem junioratul în primul an la F.C. ”Cetatea” Suceava, la 19 ani, când eu am început să evoluez constant și asta îmi dădea încredere.
Fiind o echipă tânără, nou inființată, obiectivul principal era acela de a forma o echipă competitivă. Imediat după terminarea turului însă, am avut ca obiectiv promovarea în liga a II-a. Această promovare în liga a II-a avut un impact major pentru cariera mea. Am început să-mi doresc mai mult pe plan profesional și vroiam să depășesc bariera unui simplu portar de liga a III-a. În mentalitatea mea au avut loc schimbări și îmi propusesem să devin portar profesionist.
Am avut performanțe notabile pentru o echipă proapăt promovată și în campionat dar mai ales în Cupa României: după ce am învins F.C. ”Sportul Studențesc” pe ”Areni” în șaisprezecimile Cupei României cu scorul de 2-1, am pierdut la limită în optimi, 3-2 cu echipa ”Rapid” București, antrenor fiind actualul selecționer al echipei naționale, Răzvan Lucescu.

Restul interviului il puteti citi aici: http://www.portarisuceava.ro/

COMENTARII:

Scrie un comentariu! la "Roiu: „Prin muncă am reușit”"

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*