La masă cu Bogdan Pralea

Pe fişa unuia dintre portarii echipei de handbal Universitatea Suceava, Bogdan Pralea, am citit, la rubrica „Hobby-uri”: „îmi place să gătesc!”. Vă daţi seama ce bucurie pe capul meu: pot să scriu şi eu despre cel căruia Luca, fiul meu de aproape trei ani, îi strigă cînd îl vede: „Bravo, Pali!”. Asta pentru că tot ne-a auzit pe mine şi pe taică-su strigînd „Bravo, Pralea!” la grozavele parade ale portarului de naţională (Iulian Andrei, te asigurăm că şi pe tine te aplaudăm şi te apreciem!). Aşadar, Bogdan a răspuns pozitiv invitaţiei de a fi protagonistul rubricii şi am aflat astfel de unde şi pînă unde pasiunea asta a lui pentru gătit.

Stăteam des în bucătărie să-mi fac temele la lumînare sau la lampa cu gaz (eram în ”Epoca de Aur” a lui nea Nicu), unde, privirea îmi pleca involuntar spre oalele cu bunătăţuri ale mamei. Ca să reuşesc amînarea temelor plictisitoare, urma un set de întrebări legate de compoziţia mîncărurilor, cînd trebuiesc adăugate produsele, mirodeniile, etc. Cel mai mult îmi plăcea cînd pregătea ceva dulce, abia aşteptam să ”curăţ” telul sau oala de resturi. Dacă la-nceput era curiozitate gătitul, cu trecerea timpului devenise o necesitate. Ştiu să fac ciorbe, tocăniţe, caşcaval pane, pizza şi clătite. Îmi plac aceste mîncăruri enorm de mult (n.r.: mai ales caşcavalul pane, ştiu eu din sursă sigură!) şi datorită faptului că durata de preparare este relativ scurtă. Cînd îmi permite timpul, gătitul pentru mine înseamnă relaxare, un mod de a scăpa de stresul cotidian şi de satisfacere a poftelor culinare”, mi-a povestit portarul care, numai din cauza unei accidentări, nu a putut apăra mai mult poarta României la recentul Campionat Mondial de handbal masculin din Suedia.

Nu mănînc niciodată mîncare chinezească, deoarece nu am încredere în produsele lor”, îmi spune, tranşant, Bogdan. „Alimentaţia unui sportiv de performanţă este foarte importantă. Aceasta va trebui stabilită de un doctor nutriţionist în cele mai mici detalii şi este într-o strînsă corelare cu medicaţia”, am mai aflat de la portarul CSU Suceava. „Cînd jucam la Iaşi, ieşeam cu familia la restaurant aproape săptămînal, acum, dacă reuşesc să ies la două luni să iau masa în oraş este ceva”, îmi mai spune el.

Apoi, afirmă ceva ce-mi sună cunoscut: „gătitul pentru soţia mea este un lucru străin”. Mă întreb pe cine am mai auzit spunînd asta…aaa…pe Bogdan. Bogdan Bulină Dascălu, soţul meu. Ei, cu siguranţă au exagerat amîndoi ! Cel puţin, eu m-am scos, pentru că m-aţi văzut gătind la emisiunea „De bun gust” de pe Intermedia! „Preferă să-i gătească mama ei sau eu. Preferinţele culinare ale soţiei sunt identice cu ale mele, iar la copii, deocamdată, nu este vorba de aşa ceva”, mi-a precizat Bogdan Pralea.

Lui Bogdan, dintre bucatele străinilor, îi plac cele ale nemţilor. „Îmi place foarte mult bucătăria germană. Am petrecut mult timp prin Sudul Germaniei şi am rămas profund impresionat de diversitatea mîncărurilor şi de specialităţile zonelor. Cred că de aceea nemţii sunt gurmanzi!”, spune el, adăugînd că „denumirile pompoase ale mîncărurilor nu mă atrag, ci mai degrabă aspectul şi savoarea lor”.

Sursa: Jupanu’

COMENTARII:

Scrie un comentariu! la "La masă cu Bogdan Pralea"

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*