Intersecţii sportive. Cu Lucian Huţuleac.

Provenind dintr-o familie unde sportul este o tradiţie (mama-atletism, tata-fotbal), intervievatul din această săptămână – Lucian Huţuleac, voleibalist la CSMU LPS Suceava – ne-a spus că părinţii au fost cei care l-au susţinut foarte mult în toate acţiunile sale.
Voleibalistul sucevean practică acest sport deja de 19 ani. “Totul a început în clasa a II-a”, îşi aduce aminte sportivul. “De fapt, primul sport pe care am început să-l practic a fost fotbalul, însă m-am îmbolnăvit şi am renunţat. Mai târziu, pe la 15 ani, am început să fac volei. M-a dus un prieten, a fost o întâmplare”.

“Întâmplarea” a fost cu noroc. Astfel, prima echipă la care a jucat a fost cea din Suceava, apoi a jucat la Bacău, ca în 2003-2004 să se numere printre jucătorii de la Steaua Bucureşti – perioadă ce a constituit apogeul carierei în volei a sportivului.
Cristina: Te-ai retras atunci din “cursă”, care a fost motivul?
Lucian: Din cauza unei probleme la coloana vertebrală. Mai exact, am avut hernie de disc, însă în urma unei intervenţii chirurgicale şi a recuperărilor, sunt bine!
Şi a continuat! Aceasta în ciuda faptului că medicii i-au recomandat să o încheie cu sportul.
“Îmi place sportul! Şi mă refer la toate ramurile lui, însă voleiul este un sport care exprimă nobleţe, este un sport practicat de oameni inteligenţi, rafinaţi ”, spune Lucian cu entuziasm.

În prezent, este unul dintre cei mai respectaţi voleibalişti de la CSMU LPS Suceava.

C: Primul meci oficial, cu cine a fost?
L: A fost în ’98 pe când eram la echipa din Suceava. Am jucat cu Râmnicu Sărat. Aveam 19 ani şi chiar a fost ceva deosebit pentru mine, având în vedere că colegii mei de echipă erau nişte jucători titraţi.
C: Mai e vreun meci care ocupă un loc special în inima ta?
L: Da. Era sezonul 2002-2003, jucam pentru Ştiinţa Bacău împotriva echipei Deltacon Tulcea, o forţă în voleiul românesc. A fost un meci de trei ore, la final reuşind să învingem cu 3-2.
C: Cum sărbătoriţi victoriile?
L: Cu o bere în vestiar şi din când în când seara mai ieşim la discotecă.
C: Sunt lucruri în carieră ta pe care le regreţi?
L: Da. Regret contractul pe care l-am semnat cu echipa de la Bacău şi asta pentru că în loc de patru ani, cât trebuia să joc, m-am trezit cu încă unul. Cel mai rău a fost că din cauza acestui lucru a trebuit să renunţ la o ofertă pe care am primit-o din partea unei echipe din Liga a II-a din Franţa. Însă…asta e. De asemeni, cred că am exagerat cu antrenamentele, acestea cauzând o serie de accidentări.
“Pe la 24-25 de ani aş fi putut să ajung între primii 3-4 jucători pe postul meu din România, însă din cauza problemelor medicale acest lucru nu a fost posibil ”, mi-a mărturisit cu regret trăgătorul de la CSMU LPS.
Având în vedere că cele povestite îl tulburaseră un pic pe Lucian, am trecut de la acest subiect la ceea ce reprezintă omul Huţuleac în viaţa de zi cu zi.
C: Ce faci în timpul liber?
L: Nu prea am aşa ceva. Majoritatea timpului în afara antrenamentelor îl împart cu celălalt serviciu pe care îl am. Sunt angajat în calitate de subofţter în cadrul Armatei Române.
Voleibalistul mi-a spus că e greu să respecte ambele programe, însă nu imposibil. De asemeni, mai citeşte, merge la cumpărături şi la film cu prietenii. Da…cu prietenii!, pentru că nu are soţie şi nici iubită. Huţuleac a mai recunoscut că încearcă să ducă un mod de viaţă cât mai sănătos. Nu are un regim alimentar strict, însă îi place să mănânce sănătos. L-am întrebat ce preferinţe culinare are, iar răspunsul a fost: “Sunt înebunit după mâncărurile din peşte”, însă nu îi place ciorba de legume, pentru că….”nu are carne”.
Lucian a mai spus că în ceea ce priveşte pregătirea unui meci, nu a pierdut niciodată nopţile înaintea lor.
C: Lucian, ce hobby-uri mai ai?
L: Îmi plac tenisul de masă, baschetul, înotul şi mai nou biliardul.
Îmi plac provocările…aşa ca l-am invitat să jucăm biliard. A fost un gentleman, mi-a explicat cîteva reguli şi chiar m-a lăsat să câştig.
În timpul jocului, l-am întrebat ce va face după ce va încheia cariera şi fără ca să se gândească prea mult mi-a zis: “Tot în sport aş rămâne! Cred că m-aş face antrenor ”.
Pe final l-am întrebat dacă crede că, în cazul în care va promova, CSMU LPS Suceava va rezista în prima divizie cu lotul din acest moment.
L: Îmi doresc foarte mult că echipa să promoveze, este un vis pe care vreau să mi-l împlinesc, însă din lipsa fondurilor acest lucru este dificil. Nu cred că va rezista.
C: Pe lângă problema financiară mai sunt şi altele?
L: Da ar mai trebui vreo trei jucători, dar valoroşi.

Acestea fiind spuse, i-am mulţumit pentru că a acceptat invitaţia noastră şi i-am dorit să-şi îndeplinească visul de a duce Suceava în prima ligă voleibalistică a ţării, însă nu pot să nu menţionez că am rămas uimită de regretul pe care l-a afişat când a venit vorba de sacrificiile pe care le-a făcut pentru volei: “Am renunţat la a avea o soţie şi copii pentru volei, care în definitiv este un sport ce nu prea are căutare în România”.

COMENTARII:

Scrie un comentariu! la "Intersecţii sportive. Cu Lucian Huţuleac."

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*