Handbalul ca pasiune

Handbalul este pasiunea mea”!, declară răspicat antrenorul echipei de handbal a Sucevei. Cum altfel, dacă în familia lui s-a mîncat handbal, sport în general, pe pîine? ”Crescînd pe terenurile de handbal, am prins de mic drag de acest sport și, uşor-uşor, s-a transformat într-o pasiune, un sport pe care l-am practicat, astăzi o meserie pe care încerc să le-o transmit și celor mai tineri”, declară Răzvan Bernicu.

”Provenind dintr-o familie de sportivi, a fost ceva firesc să mă susţină să continui tradiţia și anume pasiunea față de handbal. Acest sport l-am început de prin clasa a II-a,  avînd-l ca prim antrenor pe tatăl meu, Dumitru Bernicu, și am continuat atît la nivel de juniori, cît și de seniori. Am trăit o experienţă extraordinară în cei patru ani pe care i-am petrecut în Franţa, atît ca jucător, cît și ca antrenor, dar și la cluburile din țară unde am evoluat, începînd cu primul club de seniori, Ambro Suceava, unde am și promovat în prima ligă, dar și la Oradea sau Baia Mare. În acelaşi timp, este un sport care cere sacrificii, multe zile petrecute în sala de antrenament, meciuri, cantonamente, dar toate acestea pentru mine sînt momente unice, petrecute împreună cu cea de a doua familie a mea, familia handbalului. În acelaşi timp, am o familie înţelegătoare, iar soţia și fetița sînt alături de mine și mă susţin în tot ceea ce fac, mai ales că uşor au prins și ele această pasiune pentru handbal”, mi-a povestit tînărul antrenor.

Răzvan Bernicu este de părere că ”pasiunea, în primul rînd trebuie să-ți placă, să o faci cu plăcere, și nu ştiu dacă neapărat se transmite de la părinţi sau pur și simplu prinzi drag pe parcursul anilor”. ”Eu unul am această pasiune atît transmisă de la părinţi, dar și odată cu trecerea anilor mi-a plăcut tot mai mult. Astăzi încerc să transmit, la rîndul meu, pasiunea pentru acest sport, atît celor mici, cît și celor mai consacraţi deja, pentru că trebuie să ai plăcerea de a juca și de a învăţa acest sport”, adaugă el. ”Pasiunile devin foarte mari din începuturi foarte mici”, crede că e proverbul care i s-ar potrivit cel mai bine, ”pentru că, treptat, de la o pasiune am ajuns la o meserie și o fac cu plăcere zi de zi”. ”E important, în acelaşi timp, să te susţină familia, indiferent de pasiune, să ai pe cineva care să te înţeleagă și, în acelaşi timp, să-ți împărtășească dragostea pentru ceea ce faci”, consideră Bernicu jr. El se află la conducerea CSU Suceava din septembrie 2012 și are, deocamdată, în această postură, următoarele rezultate: semifinala Challenge Cup și locul 4 la sfîrșitul Campionatului. Nu-i de ici, de acolo pentru un antrenor în vîrstă de 30 de ani! Mai ales că are în spate și alte frumoase rezultate și ca antrenor, dar și ca jucător. A mai condus echipa CSU II Suceava, cu care are titlul de campion universitar în 2011 și a obținut locul I la sfîrșitul campionatului, antrenor secund C.S.U. Suceava, antrenor principal al echipei de juniori IV (-11 ani) a Liceului cu Program Sportiv din Suceava, unde activează și ca profesor, și antrenor jucător la HBC Champcevinel, Franța. Acestea sînt doar cîteva repere din cariera lui. Pe care i-o dorim lungă și fructuoasă, la finele căreia să fi reușit ce și-a propus: să transmită mai departe pasiunea pentru handbal!

Sursa: Jupanu

COMENTARII:

4 Comentarii la "Handbalul ca pasiune"

  1. bai berbernicule daca iti place handabalul asa de tare de ce nu esti inca pe teren ? ai 29 de ani, cred ca mai poti juca vreo 5 ani ,dar iti place tie handbalul cum ii place la caine lantu !!! banu` sa iasa

  2. Asta e cu siguranta O LIMBA marca SORIN AVRAM !

  3. Astia de la Gazeta il pupa in cur pe MARELE Bernicu , numai de Bernicu pe aici ,de ce nu vedem si altceva . De juniorii de la LPS de ce nu se aude nimic ? Va sponsorizeaza Bernicu ?

  4. Sau de fetele de la Olympic..

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*