Aventurile selecționatei AJF în Belgia. Sau cum au triumfat sucevenii la turneul internațional de la Molenbeek, în cel mai rău famat cartier din Bruxelles

Cu trofeul pe bordul autocarului. Așa s-a întors selecționata AJF Su­ceava de la cea de-a doua ediție a turneului multicultural “FC Ro­mânia Bruxelles”, organizat în weekendul trecut în capitala Belgiei.

Aventura selecționatei sucevene a început joi. Punctul de plecare: parcarea Ramiro. E forfotă mare! Printre bagaje se împart echipamentele de prezentare, personalizate cu inițialele jucătorilor și a membrilor delegației. “Nu ne putem pre­zenta oricum în Belgia. Reprezentăm România și Bucovina peste hotare”, spune șeful dele­gației, președintele AJF Suceava, Ciprian Anton. Își face apariția si unul dintre antrenori, Demis Maranda, cu plasa cu echipamentele oficiale de joc în spate. Își fac loc primele glume: “Cum să mergem, mă, la Bruxelles, cu echipamentele de joc puse într-o plasă de rafie?”.

Cu o întârziere de o oră, punem tricolorul și sigla AJF Suceava în parbriz și ne punem în mișcare. Avem peste 2.000 de kilometri în față.

Elevul-problemă, discoteca pe roți și minicazinoul din autocar

“Lulu” Ferariu, elevul problemă al clasei, se așează în ultima bancă, pe bancheta din spate. Două rânduri mai în față, Cătălin Vasiliu scoate boxa portabilă, apasă play, iar autocarul devine o discotecă pe roți.

Microfonul este arestat de Ciprian Anton, care bate repede recordul lui Florin Piersic în materie de vorbit. Ghiță Vicol preia ștafeta și ne spune câteva bancuri. “Te trimitem la IUmor, nea Ghiță”, se aude din spate.

Nu există timpi morți. Până la ieșirea din Ro­mânia, pe culoar, pe lada cu scule, se amenajează și un minicazino. Se joacă macao, poker, 21.

Între două reprize de somn, pe autostrăzile din Ungaria, Austria și Germania, ajungem vineri seară în Belgia, oprim la Charleroi, unde ne cazăm la hotelul “Arthur Rimbaud”, denumit după genialul poet francez al secolului XIX. Trecem repede pe la recepție și urcăm în camere, în fapt niște celule cu patru paturi supraetajate și un tavan lăsat la “roșu”.

“După aproape 40 de ore pe drum, am fi dormit și-n fân”

Nici nu mai contează câte stele are hotelul. După aproape 40 de ore pe drum, am fi dormit și-n fân. Facem o scurtă plimbare de seară prin Charleroi, gustăm din berea locală la barul hotelului și dăm stingerea.

Sâmbătă este prima zi de meci. Ne îmbarcăm în autocar cu destinația Bruxelles. Cum centrul capitalei Belgiei a fost blocat weekendul trecut de Turul Franței, suntem nevoiți să oprim la periferie, la prima gură de metrou, unde suntem întâmpinați de ghidul nostru, Marius Zăvoi, un sucevean ori­ginar din Liteni, dar stabilit de mai mulți ani în Belgia.

Urcăm cu drapelul României pe umeri în metrou, unde atmos­­fera este apăsătoare. Sim­țeai privirile care ne spuneau să întoarcem în locul din care am venit. După jumătate de oră, 11 stații, coborâm în Molenbeek.

 Am jucat în cartierul Molenbeek – denumit “fabrica de teroriști”

Ieșim de la metrou și o luăm la pas până la complexul “Mahatma Gandhi”. Pe drum intrăm pe google și ne scărpinăm cu mâna dreaptă după urechea stân­gă. 30 de români sunt în turneu la Molenbeek, cel mai rău famat cartier din cele 19 ale Bruxelles-ului, unde majoritatea populației este formată din imigranți magrebieni sau africani din fostele colonii franceze, unde rata șomajului sare de 60% și mai toți trăiesc din ajutorul social, iar presa occidentală etichetează acest loc drept “fabrica de tero­riști” sau “dormitorul teroriștilor europeni”. Na, belea!

Ajungem la teren, îi salutăm pe cei de la intrare într-o franceză de baltă și ne îndreptăm spre vestiare. Nu știm ce ne așteaptă. Gazda noastră, Dan Fodor, ne dă prima veste proastă în ceea ce privește organizarea turneului. După ce am bătut 2.000 de kilometri, aflăm că, din cele șase echipe anunțate la start, au răspuns invitației doar patru.

Se va juca după sistemul fiecare cu fiecare. Ne echipăm, facem rapid tactica, urcăm pe terenul II, punem ostentativ drapelul României pe gard și ieșim la încălzire, unii pe gazonul sintetic, alții la bar. Primul adversar? Academy Champions, o echipă de juniori africani pe care selecționata suceveană o învinge cu scorul de 5-0, prin golurile marcate de Ciprian Ieșan (2), Mihaiță Gheorghiță (2) și Cătălin Vasiliu.

Arbitrul italian “mituit” cu bere, prin gardul terenului de joc

Urmează o scurtă pauză în care se mituiesc arbitrii cu bere dată printre ochiurile plasei ce delimitează terenul. “Pino”, italianul, e de-al nostru. Tușierii, Ghiță Ignătescu și Vasile Tacu, veniseră cu noi de acasă.

Mai aveam nevoie de o victorie pentru a intra în lupta pentru trofeu și o obținem sâmbătă după-amiază, când selecționata AJF Suceava trece de belgienii de la CAD Ixelles, cu scorul de 7-1, prin golurile marcate de Mihăiță Gheorghiță (2), Ciprian Ieșan, Constantin Ferariu, Norbert Solcan, Ionuț Gheorghe și Cătălin Vasiliu, la finalul unui meci lejer în care portarul Lucian Bejinariu a parat o lovitură de pedeapsă.

Micii la gratăr, hora bucovineană și “frații” noștri din Ciad

Pe margine se petrece în stil românesc. Un jucător pe a cărui tricou scrie Primăria Bosanci a încins grătarul, iar Ferariu și compania au incins o horă bucovineană pe terasă. Între timp, arun­căm un ochi și pe terenul I, unde africanii joacă fotbal pe muzica lor încă de dimineață.

Ne facem repede prieteni printre ei. Suntem până la urmă la un turneu multicultural. Favoriții noștrii devin niște băieți echipați în albastru, galben și roșu. Cum avem aceleiași culori pe drapel, îi numim frații noștri din Ciad. Unii mai nebuni intră în meleul făcut de africani la gol.

Ieșim din horă și reluăm traseul: metrou – autocar – Charleroi, unde parcăm pe marginea canalului navigabil ce leagă orașul de Bruxelles.

Ne-au spart autocarul: “Bine că n-au luat cămașa primarului”

Dimineață suntem treziți de un mesaj pe grupul înființat pe facebook: “Ne-au spart autocarul!”. Nu era glumă! În bunul spirit al ospitalității belgiene, hoții au deschis cu o rangă cala autocarului, de unde au furat trei rânduri de echipament, sacul cu mingi și bateria cu vin. Ne-au lăsat apa minerală, plasa de rafie și lada cu scule. “Bine că nu au furat cămașa domnului primar (n.r. Tomiță Onisii)!”, face cineva haz de necaz. Venită la fața locului, poliția belgiană, pe care au văzut-o de două ori în trei zile, ia declarații șoferilor doar că așa o cere protocolul.

Depășim repede momentul și ne îndreptăm din nou spre Bruxelles pentru meciul decisiv al turneului, cu gazdele de la FC România Bruxelles. Bogdan Grosu, Demis Maranda și Cătălin Holca trimit cea mai bună formulă în teren, iar selecționata suceveană își arată repede superioritatea, câștigând “finala” cu 5-0, prin golurile marcate de Ionuț Gheorghe (2), Mihăiță Gheorghiță, Nolbert Solcan și Adi Ungureanu.

“Țeapă” primită din partea gazdelor cu masa festivă de la final

Ne primim cupa, dăm interviuri, servim un barbeque la teren și ne îndreptăm spre restaurantul “La cișmeaua fermecată”, unde ar fi trebuit să servim masa de seară. Acolo ce să vezi!? Gazdele noastre n-aveau nici măcar bucătăria deschisă, iar românul face urât la foame.

Mai mult nici nu ne-au lăsat să ne bucurăm, în condițiile în care sala se filma o emisiune populară pentru o pseudoteleviziune locală. Asta nu a făcut decât să-i enerveze pe suceveni. La adresa “păcăliciului” de organizator, Dan Fodor, au curs replici de genul: “Ne-ați chemat până aici pe post de aplaudaci?” sau “Mă simt ca un gonac la vânătoare!”.

Servim o pizza comandată din altă parte, golim raftul de whisky și plecăm bolborosind spre autocar cu destinația directă România. Pe drum era să rămânem cu unul mai puțin. Noroc că autocarul nu era antifonat perfect că-l pierdem pe Adrian printr-un peco din Germania.

Ajungem în vama Borș, luni seară. Polițistul de frontieră de pe partea României urcă în autocar, vede cupa pe bord, ridică scurt ­chi­piul și zâmbește: “Tot voi sunteți!”. Face stânga-împrejur și coboară.

Întâmpinați cu borș ardelenesc, slănină și palincă la Oradea

Intrăm în Oradea, unde dăm peste adevarată ospitalitate românească. Președintele AJF Bihor, Radu Bitea, ne întâmpină în miez de noapte cu borș ardelenesc, slănină, ceapă, pâine și palincă. Unele se servesc pe loc pe nerăsufate, altele sunt luate la pachet ca merinde pentru drumul spre Suceava. În Oradea era adevărata “Cișmea fermecată”.

Până acasă se cântă “Campionii! Campioni” și “Altă dată, altă dată, o să facem și mai dată!”. “Altă dată” poate fi în august, la Vaslui, unde selecționata AJF Suceava va participa la Cupa “Ştefan cel Mare”.

Am pierdut un echipament, dar am câștigat o echipă” a concluzionat președintele Ciprian Anton, care a pus trofeul turneului multicultural din Belgia, primul la nivel inter­național, la loc de cinste în sediul AJF.

Selecționata suceveană s-a prezentat la Bruxelles cu următorul lot de jucători: Lucian Bejinariu (Zimbru Siret), Ionuț Bicleanu (Viitorul Liteni) – Constantin Ferariu (Siretul Dolhasca), Răzvan Bîgu (Moldova Drăgușeni), Alexandru Dragomir (Viitorul Verești), Mihăiță Gheorghiță (Viitorul Verești), Norbert Solcan (Viitorul Liteni), Ciprian Ieșan (Juniorul Suceava), Vasile Ilișoi (Juniorul Suceava), Ionuț Gheorghe (Şo­­muzul Preutești), Cătălin Vasiliu (Şomuzul Preu­tești), Iulian Sulschi (Sporting Poieni Solca), An­drei Ciobanu (Siretul Dolhasca), Andrei Netea (Viitorul Liteni), Adrian Ungureanu (Şo­muzul Preutești), Ştefan Păvăluc (Viitorul Liteni) și Sebastian Vicol. Antrenori: Bogdan Grosu, Demis Maranda și Cătălin Holca. Şef de ­de­legație: Ciprian Anton.

Vom reveni cu o galerie FOTO!

COMENTARII:

Scrie un comentariu! la "Aventurile selecționatei AJF în Belgia. Sau cum au triumfat sucevenii la turneul internațional de la Molenbeek, în cel mai rău famat cartier din Bruxelles"

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*